Osteoporoza este o boală a scheletului, caracterizată prin scăderea masei osoase şi/sau alterarea calităţii oaselor, factori care duc la scăderea rezistenţei acestora şi la apariţia unor fracturi la şocuri relativ minore, aşa numitele fracturi de fragilitate. În lipsa unei depistări precoce, boala evoluează timp îndelungat silenţios, fără semne clinice, debutând prin apariţia complicaţiilor:- fracturi (încheietura mâinii, tasări vertebrale, umăr, şold) asociate cu dureri cronice. - diformităţi- impotenţă funcţională (anchilozări)Cu cat boala este depistat într-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare. E bine ca boala să fie tratată înaintea primelor fracturi osteoporotice, deoarece o primă fractură va iniţia apariţia altora. Complicatiile osteoporozei sunt fracturile. Scăderea cantitativă a masei osoase produsă de osteoporoză, cu modificări ale calităţii oaselor, determină un risc crescut de fracturi: osul devine poros, fragil şi se fracturează mai uşor. Cunoaşterea propiului risc de fracturi este primul pas în combaterea acestei boli.